Trecutul bate prezentul?

Bună, eu sunt Deea și acesta e primul meu post pe Krobby.net . Sper să fiu și eu  ceea ce voi cautati sau vă așteptați de la acest blog.
PS: Eu ( Robby aka BandOfBrothers ) încă nu mi-am revenit , nu îmi vine să cred câta postul:)). Îmi place foarte mult.

Tocmai ce m-am intors dintr-o mică vacanță la munte cu cortul . Lîngă Herculane sa  fiu mai precisă. Da, stiu, orașul numai este cine știe ce . Acum au rămas doar ruinele a ceea ce era unul dintre orașele preferate  de relaxare ale romanilor.

Insă, urmele șterse ale istoriei care incă mai persista in Herculane, m-au pus pe gânduri. Oare trecutul , viața de acum 100, 500, 1000 de ani era o viață calitativ mai bună ca a noastră, celor din ziua de astăzi ?

Mă gândesc  cum omenirea a distrus pe parcurs tot ceea ce se pot numi minuni ale naturii și le-a inlocuit cu “minuni” moderne adaptate traiului innebunitor , rapid si foarte programat pe care-l ducem cu toții. Poate mulți mă vor contrazice. Nici  eu nu mă pot declara 100% convinsă unde era mai bine: Atunci sau acum.Dar vreau să aduc niste argumente, atît pro cât si contra  pentru ambele lumi pe care le voi prezenta.

Incă de la inceputuri natura a fost creata atît ca și o minune cât și ca ceva foate practic  , oamenii au invățat sa trăiasca alături de ea, pe lângă asta , natura insemna mâncare , adăpost, leacuri =VIAȚĂ.  

Animalele sălbatice .... Nu stiu daca ați intrat vreodata pe siteul National Geographic să vă faceti măcar o mică, mică impresie despre ce inseamnă sau cel puțin insemna wild life . O multitudine de rase , specii , spectacole ale naturii chiar și in cea mai mică și neinsemnata  insecta . Prima oara au existat animalelele cu habitatele naturale , Polurile N si S , oceanele si munții . Cred ca aș scrie zeci de pagini și tot nu aș putea cuprinde totul . Oamenii se adaptau cu speciile alături de care trăiau. Acum e total pe dos . Pe lângă faptul ca sute de specii au dispărut deja , pădurile se defrișeaza cu brutaliate , parcă nu ne mai putem sătura de atît de multă industrie..  Animalele fug și se ascund in cele mai izolate regiuni ,care nu se știe cat de mult o sa mai reziste.

Da, acum avem orașe intregi de clădiri de birouri , zgârie nori făcuții în totaliate din sticlă, trenuri cu o viteză aproape ireală. Medicina a avansat foarte mult . Aproape că poți aduce un om înapoi la viață cu aparatura necesara. Însă nu tot modernitatea a adus o data cu ea bolile? Cancerul pe care oamenii îl fac  la radiațiile de tot felul care se emit peste tot în jur.  Substanțe chimice pe care le ingerăm fără ca măcar să ne dăm seama . Aici unde e dreptatea? 

Totuși  e foarte de mare ajutor că dispunem de atâtea oportunități. Suntem cu adevărat o specie superioară. Însă ceea ce mă miră este că cei mai inteligenți oameni nu lucrează în protecția mediului , nu sunt cercetători , nici măcar medici. Nu , sunt cei care lucrează să descopere noi bombe , noi substanțe chimice. Am citit undeva ca omenirea are destule bombe/exploziv să se autodistrugă de sute de ori . Asta inseamna lumea moderna . Cartiere intregi trase la xerox , vieti intregi  trase la xerox . Fenomenul globalizare despre care toata lumea vorbește acum , cuprinde Terra cu repeziciune . Nu cred că sunt singura care crede că toată lumea este condusă de un grup foarte mic de oameni cu o influență enormă. Poate asta se încearcă: Manipularea maselor prin toate mijloacele posibile:Tv, internet, globalizare.

O dată cu Globalizarea însă, oamenii incep să-și piardă indentitatea, țările își pierd tradițiile și cultura. E trist ,întradevăr. E trist cum oamenii caută ceea ce se scurge prin fața lor. Acum încă mai există locuri pe acest Pământ unde mai poți lua o gură de aer proaspăt ,dar acest „acum” nu va mai exista pentru mult timp.

Nu încerc să pornesc  nuștiu ce „Revoluție” pentru că știu că ar suna penbil având în  vedere statutul meu de adolescent pe care-l am într-o țara care este cum este. Vreau dooar atît ca voi, cititorii ,cîți sunteți ,să încercați să vedeți și frumusețea naturală a lucrurilor. Deschideți o carte,  uitați-vă jumate de ora la un documentar, în speranța ca pentru generațiile viitoare să conteze.