Ce Dumnezeu mai e și asta?

Uitați și voi , ce căcat poate să fie în acea casă? Cum tot mă plimbam eu , am dat de casa asta. Niște mătănii , nu știu cum să le zic. Deci priviți și dați-vă cu părerea. Numai bine!



Share:

Maitreyi - Rezumat+comentariu literar


Maitreyi
de Mircea Eliade

1. Allan o cunoaste pe Maitreyi de cand lucra in Wellesley Street si prima data fata i se pare neatragatoare. El ii vorbeste prietenului sau Harold despre aceasta indianca. Ea era fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan il cunoaste pe reporterul Lucien cu care isi petrece in mod agreabil timpul vorbind despre India. Cei doi il viziteaza pe Narendra Sen si sunt fascinati de casa si de familia acestuia.

2. Narendra ii ofera o noua slujba lui Allan, spunandu-i ca-i este foarte drag lui si nevestei sale si se arata preocupat de viata si prietenii sai.

3. In august Allan se imbolnaveste grav de malaria si este vizitat la spital de amicele sale, de Harold, de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca in casa lui.

4. Allan se muta in casa lui Sen iar familia acestuia se poarta foarte grijuliu cu el. Acesta are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Maitreyi si pe sora ei, Chabu si afla mai mult despre obiceiurile indiene.

5. Maitreyi ii da lui Allan lectii de bengaleza iar acesta o invata franceza.

6. Allan intra prima data in odaia lui Maitreyi si poarta cu fata o discutie. Dupa ce acesta dezvaluie familiei intentiile sale de a nu se casatori atmosfera se raceste in jurul sau dar dupa putin timp Allan se simte din nou inconjurat de aceeasi afectiune.

7. Allan se indragosteste de Maitreyi si crede ca si ea il iubeste.

8. Allan se intalneste cu Harold care il intreaba daca este adevarat zvonul conform caruia el s-ar insura cu Maitreyi. Allan e gelos pe oricine o face pe Maitreyi sa zambeasca si afla in acelasi timp alte obiceiuri indiene privind prietenia. La masa Allan vorbeste cu un prieten despre diferite religii iar Maitreyi incepe sa planga. Mai tarziu, cei doi se imbratiseaza si isi demonstreaza dragostea unul fata de celalalt. Maitreyi este insa o fire foarte timida si se teme de consecintele unei asemenea iubiri. 

9. Maitreyi ii spune lui Allan ca ar fi mai bine ca el sa plece din casa familiei sale si ca ea il iubeste pe Robi Thakkur. Mai tarziu ea recunoaste ca il iubeste pe Allan si ii daruieste o coroana de iasomie, simbol al logodnei.

10. Maitreyi ii povesteste lui Allan despre celelalte iubiri ale sale, un arbore si un tanar indian deosebit de frumos. Allan vrea sa se converteasca la hinduism pentru a se putea casatori cu Maitreyi fiind sprijinit de aceasta si de doamna Sen. Inginerul ii spune insa ca religia sa este mai buna decat cea a indienilor si ar trebui sa o pastreze. Datorita lui Maitreyi, Allan iubeste India.

11. Maitreyi ii spune lui Allan ca au fost descoperiti de Khokha apoi ii arata piatra pentru inelul lui de nunta. Maitreyi se logodeste cu Allan si petrec prima noapte de dragoste impreuna in camera lui. Urmeaza multe alte astfel de nopti iar Allan isi da seama ca Khokha stia despre aceste intalniri si pentru a nu spune nimic ii cumpara diverse lucruri care ii trebuiau si cei doi devin prieteni ( mai tarziu insa afla ca slujitorul ii ura pe toti cei din casa lui Sen). Chabu se imbolnaveste foarte grav iar Allan isi amana convertirea din cauza bolii inginerului. Allan devine foarte gelos din cauza servitorilor si se cearta cu Maitreyi.

12. De ziua Maitreyei, domnul Sen invita multi artisti indieni si are loc o petrecere fastuoasa la care Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii Chabu sare din balcon si se raneste ingrijorandu-i pe toti. Allan si Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri si ea ii indeamna sa se sarute si afla despre dragostea lor. Seara, cand Allan vrea sa mearga cu Maitreyi la Lacuri, un servitor ii spune ca masina este in garaj iar fata nu are voie sa iasa din casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil dar Allan se comporta foarte natural. Cand doamna Sen este chemata, Maitreyi ii zice logodnicului sau ca sora sa i-a spus totul mamei si il cheama a doua zi in biblioteca. Noaptea, fata este incuiata in camera ei si doamna Sen spune totul domnului Sen. Cei doi logodnici se gandesc din ce in ce mai serios la fuga pentru ca domnul Sen sa nu o marite pe Maitreyi cu altcineva. Dimineata Maitreyi nu vine in biblioteca iar Allan se intoarce in camera lui unde este vizitat de inginer care ii spune ca va face o operatie la ochi si va sta 2-3 luni in spital, isi va trimite familia la Midnapur iar lui i-ar prinde bine sa se recreeze undeva in munti, plecand chiar in acea zi. El este invitat la masa dar o refuza si dupa plecarea inginerului incepe sa planga. Dupa putin timp Lilu ii aduce un bilet de la Maitreyi care ii scrie ca nu poate sa il vada deoarece nu are voie si il indeamna sa plece. Doamna Sen ii aduce apoi ceaiul iar Allan o roaga sa il mai lase sa mai stea in casa dar vazand ca nu o indupleca bea ceaiul si isi exprima dorinta de a-i mai vedea pe copii insa ii este ingaduit sa o vada doar pe Chabu. Domnul Sen ii da o scrisoare pe care Allan urma sa o citeasca dupa plecarea sa. Acesta ii critica in scrisoare ingratitudinea si ii interzicea sa ia legatura cu vreun membru al familiei sale.

13. Allan ajunge la casa lui Harold si aici il revede pe prietenul sau iar Khokha ii aduce lucrurile si ii spune lui Allan ca a fost prea imprudent. Acesta ii da si doua amintiri de la cele doua fete care ii scriu cateva randuri. Chabu isi cere iertare printr-un bilet apoi Allan afla ca Maitreyi a fost batuta de domnul Sen si incuiata in camera ei aproape goala pentru a nu putea pleca. El afla ca familia vrea sa o casatoreasca dupa intoarcerea din Midnapur. Seara el e vizitat de fete si se cearta cu Geurtie. Maitreyi ii da lui Allan un telefon si este descoperita. Domnul Sen ii scrie apoi acestuia o scrisoare prin care il ameninta cu expatrierea si ii spune ca va fi concediat. Allan lipseste 4 zile in care se plimba iar cand se intoarce ii gaseste pe toti ingrijorati din cauza lui. Khokha ii spune ca familia a vrut sa o marite pe Maitreyi dar ea i-a amenintat ca va face casa de rusine dezvaluind totul despre relatia ei cu Allan, domnul Sen a batut-o si a fost dus la spital pentru o operatie pentru ca acum nu mai vede nimic, doamna Sen i-a poruncit soferului si lui Khokha sa o bata pe Maitreyi dar Khokha a fugit iar Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina. Maitreyi ii trimite un plic cu o ramura de oleandru, o ultima amintire. Allan primeste un telefon de adio de la Maitreyi. Dupa 7 zile de la plecarea lui din Bhowanipore, Chabu moare.

14. Maitreyi ii trimite scrisori lui Allan prin Khokha. Acesta afla ca operatia lui Sen nu reusise prea bine si concediul acestuia se prelungeste cu 6 luni, doamna Sen a albit, Maitreyi a slabit mult, nu vrea sa se casatoreasca si crede ca Allan se afla in Calcutta dar nu vrea sa o vada. Mantu a fost concediat deoarece fusese obraznic cu doamna Sen si acum traieste foarte rau despartit de Lilu. Allan cunoaste o femeie care se cazeaza la acelasi bungalow la care era cazat si el. Aceasta ii dezvaluie multe intamplari din viata sa iar Allan ii povesteste totul despre Maitreyi si cei doi petrec o noapte impreuna.

15. Sarac, Allan este uitat de prieteni si de cei pe care i-a ajutat. Harold refuza sa locuiasca impreuna cu Allan pe motiv ca acesta ar fi idolatru. Allan isi cauta zadarnic un loc de munca si refuza sa o intalneasca pe Maitreyi care ii da multe telefoane. Allan se indragosteste de Geurtie care il iubeste de maidemult, dar nu poate se o uite pe Maitreyi. Allan se cearta cu Harold si se muta la Geurtie. El nu il mai primeste pe Khokha, acesta ii trimite scrisori prin care ii spune ca Maitreyi ar face orice nebunie pentru a fi alungata din casa si a se intoarce la el. Nepotul doamnei Sen il viziteaza intr-o zi pe Allan si ii spune ca Maitreyi s-a dat unui vanzator de fructe dar tatal sau nu vrea sa o alunge din casa si doreste sa o faca filozoafa; acesta ii mai spune ca au aflat toti despre dragostea lor.

Comentariu literar Maitreyi

Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, episodice etC). in studiul intitulat "Fragmentarium", Mircea Eliade defineste literatura autenticitatii ca pe o mare creatie epica ce "reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii si valoarea omului, cunoasterile stiintifice si filozofice".

Romanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura interbelica si ilustreaza epicul pur, in spiritul lui Andre Gide, care creeaza eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experientele traite ("Mircea El iade este cea mai integrala si servila Intrupare a gideismului in literatura noastra" - George CalinescU).
"Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea Ia persoana I.

Geneza romanului in 1928, Mircea Eliade trimite o cerere de bursa pentru studii de filozofie orientala in India, primeste o invitatie de a studia cu ilustrul filozof Dasgupta si pleaca la Universitatea din Calcutta, unde invata sanscrita si studiaza filozofia hindusa, locuind o vreme in casa profesorului, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal faptele, intamplarile, experienta traita in India si acesta sta la baza viitoarei creatii epice, "Maitreyi", in care autorul esentializeaza mitul iubirii si motivul cuplului.
Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vremii, fiind considerat o adevarata izbanda literara. Exaltat, Mihail Sebastian marturiseste: "Daca ar ajuta la ceva, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista carte pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu entuziasm: "d. Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii".


Subiectul romanului



Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de autor in cei trei ani petrecuti in India: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul,"mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Amintirea e vaga, o vazuse o data intr-o masina care stationa si avusese atunci o tresarire ciudata: "Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Pielea ei era "mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", iar bratul gol avea o nuanta stranie de un "galben intunecat atat de tulburator, atat de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre decat al unei indiene".



Dialogul cu Harold, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea lui Allan, caruia ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de care ma simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite procese obscure ale constiintei".
Allan, "foarte mandru de cetatenia si descendenta mea continentala", se afla la inceputul carierei sale in India, ocupand diverse functii, mai intai la reprezentanta uzinelor "Noel and Noel", apoi la o societate de canalizare a deltei, pe santier, unde se simtea foarte bine, fiind "singurul stapan".

Lucien Metz, un gazetar "incult si impertinent, cu mult talent si multa perspicacitate", venise in India sa scrie "o carte de succes, politica si politista". intrebandu-l pe Allan despre obiceiurile si firea bengalezilor, acesta isi da seama ca nu cunostea deloc viata interioara a femeilor indiene si ca nu le vazuse decat Ia cinematograf si la receptii, asa ca se hotaraste sa-1 roage pe Narendra Sen sa-i invite la ceai. Casa inginerului este o adevarata revelatie pentru cei doi europeni, fiind fascinati de "lumina filtrata prin perdele transparente ca salurile, atat de dulci la pipait, covoare si sofale din lana de Kashmir, si masute cu picior asemenea unui talger de alama batuta, pe care se aflau cestile de ceai si prajiturile bengaleze", desi la Narendra Sen nu observase nimic deosebit de un european, acesta "joaca tenis perfect, conduce automobilul, mananca peste si carne, invita europeni la el in casa si ii prezinta nevesti-si".

Maitreyi i se paru "mult mai frumoasa", fata, imbracata "in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene, si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii", ii paru acum miraculoasa. Admirand vestimentatia Maitreyiei, Lucien isi noteaza detalii ale costumului, bijuteriilor si ornamentelor specific indiene, timp in care tanara "tremura toata, palida, inspaimantata". Sotia inginerului, Srimati Devi Indira, era imbracata cu "o sari albastra, cu sal albastru muiat in aur si cu picioarele goale, talpile si unghiile rosite", zambea intruna, fiind "atat de tanara, de proaspata si de timida", incat parea sora Maitreyiei. Chabu, cealalta fiica, avea vreo zece-unsprezece ani, parul tuns, rochie de stamba si fata oachesa, semanand cu "o tigancusa". Cele trei femei "se stransesera una langa alta", tematoare si timide, retrase, desi inginerul incerca "zadarnic sa le incurajeze".

Dupa un timp, Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-o zona de jungla, o "regiune nesanatoasa si necivilizata", dar fascinanta pentru european, care avea sentimentul ca "munca mea de constructii ferate in jungla este mult mai eficace pentru India decat o duzina de carti asupra ei". Allan se imbolnaveste de "o malarie grava, intovarasita de un surmenaj nervos", este internat intr-un sanatoriu din Calcutta, iar cand isi revine afla ca, pe langa Harold, cel care se interesase mereu de starea sanatatii lui era inginerul Narendra Sen, care-l si invita sa locuiasca la el pe toata perioada cat va trebui sa ramana in India.

Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, A Han se simte stingherit in casa inginerului, sta retras in biblioteca, invata salutul lor traditional, "impreunand palmele in dreptul fruntii", apoi incetul cu incetul, Maitreyi devine mai prietenoasa, interesandu-se de obiceiurile europenilor, presupunand ca in tara lui este foarte frig, de aceea sunt asa de albi: "Sunteti foarte frumosi. Si eu as vrea sa fiu alba, nu se poate asta, nu e asa?". Chabu il roaga sa-i spuna o poveste despre un pom si cu acest prilej Allan afla ca fata are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu "turta si prajituri, si firimituri din tot ce mananca ea". Fascinat, tanarul scrie in jurnal: "Prima discutie cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gandirii ei. Un copil care a cetit prea multe. Astazi, pe terasa, o intamplare penibila cu povestitul. Sunt incapabil sa spun povesti; probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent si naiv. Revelatia a fost Chabu, un suflet panteist. Nu face deosebirea dintre sentimentele ei si ale obiectelor; de pilda, da turte unui pom, pentru ca ea mananca turte, desi stie ca pomul nu poate manca. Foarte interesant."

Inginerul ii povesteste lui Allan doua intamplari care sa scuze purtarea retinuta si distanta a Maitreyiei fata de el. Fiind la ceai la legatia italiana, consulul a vrut sa o ajute pe Maitreyi sa traverseze o curte interioara si, deoarece ploua si nu aveau decat o singura umbrela, a luat-o de brat, dar fata s-a speriat in asa hal, incat a luat-o la fuga prin ploaie, a sarit in masina si nu s-a oprit din plans pana acasa. Alta data, fiind invitati de o familie europeana la opera, un tanar elegant incercase s-o ia de mana pe Maitreyi, ea a ripostat cu voce tare "Am sa te bat cu papucul peste gura", s-a starnit panica, iar ea a intrebat candid: "Am facut vreo greseala de gramatica?" Cele aflate il fac pe Allan sa se intrebe "daca fata aceasta ascunde inocenta ori un perfect rafinament". O alta latura a fetei este relevata de tatal sau care, cu mandrie, ii spune lui Allan ca Maitreyi scrie "poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore", spre dezamagirea lui Allan care considera ca ea nu are nici un fel de experienta de viata, deci poemele ei nu pot fi altceva decat manifestari infantile de rasfat. Ca oaspete in casa lor, Maitreyi il socoteste "trimis de Dumnezeu", iar cand Allan ii cere iertare, din politete, ea se intristeaza, deoarece nu intelege cum "poate sa ceara iertare un barbat unei fete?", mirandu-se mai ales de explicatiile tanarului ca nu are importanta daca unul este alb, iar altul negru, daca gresesti ceri iertare celuilalt, indiferent de culoarea pielii. in primele luni, Allan nu avea nici un fel de sentimente pentru Maitreyi: "As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei", era tulburat numai de straniul din ochii si rasul fetei. intr-o zi, Maitreyi se oferi sa-i dea lectii de bengaleza, care aveau loc in odaia lui, deoarece Sen facea "eforturi vizibile ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi si toleranta excesiva adoamnei Sen ma stingherea", Allan intrebandu-se daca nu cumva ei voiau sa-1 casatoreasca cu fata lor, desi era imposibil, pentru ca "ei toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o asemenea nunta". El o invata pe ea frantuzeste si lectiile destind relatiile dintre ei, acum Allan o vedea "mai feminina, mai a mea". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest lucru il irita pe Allan, pentru ca i se parea anormala "pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de ani" avand senzatia ca isi bate joc de el si nu ar fi suportat acest lucru de la "o fata de saisprezece ani, pentru care nu simteam nici un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale". Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incertitudini si de autoanalize asupra sentimentelor, totul i se parea un joc, pe care eroul il urmarea "cu multa luciditate".

Maitreyi i se pare ciudata, "nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde fecioara aceasta", intrucat ea are o vasta si profunda cultura, atat in domeniul literaturii, cat si al civilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor pe care fata le tine in fata unui auditoriu de intelectuali despre "esenta frumosului", starnind un adevarat interes. Allan este invitat in camera fetei si este surprins de austeritatea in care locuieste, deoarece camera avea numai un pat, un scaun si doua perne si afla cu stupoare ca in pat doarme Chabu, iar Maitreyi doarme pe jos, pe o rogojina. El este puternic impresionat si emotionat se simte ca in fata "unei sfinte. Am adorat-o aproape in acea clipa". El se simte din ce in ce mai atras de Maitrey, schimba autografe pe care le scriu pe carti si reviste, isi povestesc istorisiri insinuante, vorbesc despre casatoria indiana, fapte ce duc la o apropiere din ce in ce mai fireasca a celor doi. Tulburarea lui este alimentata de exploziile temperamentale, de relatiile prietenesti si de intamplari norocoase. Notatiile din jurnal nu reusesc sa redea intensitatea pasiunii traite, asa ca eroul completeaza idila cu experiente rememorate.

Autenticitatea romanului este reflectata in continuare numai de citate desprinse din jurnalul in care eroul notase evenimentele acelei perioade, ocupand aproape doua capitole. Tulburarea, framantarile interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege exact sentimentele pe care le are pentru Maitreyi, sunt exprimate printr-o multitudine de ganduri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, intr-o seara, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatitudine a simturilor. Desi fata nu-i apare ca o frumusete perfecta ("Nu are o frumusete regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pana la razvratire, fermecatoare in sensul magic al cuvantului."), are asupra lui o fascinatie tulburatoare, provocandu-i insomnii ("Cand voi gasi linistea, omule, Dumnezeule, prietenul meu?"). Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nunta lui Mantu, un var al lui Sen, acesta din urma fiindu-i si guru.

Allan recunoaste ca "nici o femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuala e un blestem.Sa fie, oare, misterul trupului ei?( ma tulbura orice conversatie care imi insinueaza primejdia, adica unirea mea cu Maitreyi, care se pune la cale.) Stiu ca sunt in primejdia aceasta. Am atatea probe zilnice. Doamna Sen, indeosebi, ma covarseste cu simpatia-i materna. Inginerul ma numeste "copilul sau". Seara, la masa, doamna Sen se plange ca o chem inca "doamna", iar nu "mama", cum e obiceiul in India.Se fac comentarii insinuante".

Maitreyi il roaga s-o ajute sa termine catalogul bibliotecii domnului Sen, prilej de apropouri reciproce prin titlurile volumelor pe care le inregistrau in fise. in aceeasi seara, Allan se duce in camera fetei si timp de doua ore s-au atins cu picioarele intr-o stare "halucinant de dulce, de fierbinte, nici un trup omenesc nu se inaltase atat de departe in carnea ei", intre cei doi se manifesta o atractie irezistibila, ce scapa de sub control, Maitreyi "se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi de dimineata, la ora 6,00, cei doi se intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vina, ii spune ca e timpul sa plece din casa lor si ii povesteste de iubirea pe care o are, de la treisprezece ani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detalii despre cutia cu scrisorile primite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase: "Cutia e de lemn parfumat si i-a fost data de poet acum doi ani, impreuna cu o suvita din parul lui". Ea ii marturiseste ca a fost pentru el doar "o prietena, m-a iubit ca pe o prietena, niciodata nu s-a gandit la altfel de dragoste, si jocul nostru trebuia sa ramana joc, fara imbratisari si fara sarut". Cu toate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita de iasomie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, "ca fecioara care daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui, caci schimbul acesta de flori avea valoarea unui legamant dincolo de imprejurari si de moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu 1-a iubit pe el, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce este dragostea adevarata.

Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si este convins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este derutat de reactia ei, caci Maitreyi il contrazice: "Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii ca noi te iubim altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si eu ar fi trebuit sa te iubesc tot asa, nu cum te iubesc acum Trebuia sa te iubesc tot timpul ca la inceput, ca pe un frate". Fata ii marturiseste iubirea ei, "ca orice s-ar intampla nu te voi iubi decat pe tine, ca sunt a ta. Si intr-o zi ma vei lua cu tine in tara voastra, nu e asa? Voi uita India atunci, vreau eu s-o uit". Parintii ei nu vor fi de acord niciodata sa fie sotia lui, intrucat ei ii spusesera: "Maitreyi, o sa ai de acum un frate, pe Allan. Cata sa-1 iubesti, va fi fratele tau, si baba il va infia, si la iesirea la pensie ne vom duce cu totii in tara lui: acolo, cu banii nostri, vom trai ca un rajah; acolo nu e cald si nu e revolutie, si albii nu sunt rai ca englezii de aici si ne vor socoti fratii lor". Cei doi traiesc acum o adevarata poveste de dragoste, cu gesturi tandre, priviri si sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea ei pentru pomul "cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se saruta, ii facea versuri si "cand ma mangaia el, cu frunzele pe obraz, simteam o fericire atat de dulce, incat imi pierdeam rasuflarea".
Maitreyi este o imbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubire patimasa, ce are capacitatea de a se bucura de dragostea pentru pomul ei numit "7 frunze", ii da lui Allan flori presate, dar si seriozitatea de a tine conferinte, cu teme profunde, unui auditoriu elevat. Acestea alcatuiesc universul ei misterios si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o mitologie peste putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si neintelesi".

Allan se hotaraste sa treaca la hinduism, dar Maitreyi, temandu-se de karma, ii dezvaluie acestuia conceptia indica despre iubire, riscand o infruntare primejdioasa din partea intregii familii. Fiind in pericol, iubirea lor ia amploare, sunt descrise plimbari tainice prin paduri, iar Maitreyi oficiaza mirifica lor logodna, dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste botezul logodnei printr-o incantatie mistica: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia, voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu, ma auzi, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea". Ritualul acestei nunti constituie poate cele mai frumoase pagini ce accentueaza, in acelasi timp, vraja de care este cuprins eroul, care, cu o luciditate a autenticitatii, este si usor iritat de aceasta "mascarada". intalnirile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care era "fericit ca pacatul n-o deprima, ca nit vine in ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau", desi eroul trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce priveste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente. intamplator, Chabu, sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazuta in padure cu cei doi, fapt care determina o ruptura brutala a relatiei dintre Allan si familia Narendra Sen: "Dumneata esti un strain. Eu nu te cunosc, dar daca esti capabil sa consideri ceva sacru in viata dumitale, te rog sa nu mai intri in casa mea, nici sa incerci sa vezi sau sa scrii vreunui membru al familiei mele () iti cunosc ingratitudinea si ofensa pe care mi-ai adus-o".

De aici, romanul prezinta, dupa povestea de iubire extatica, nefericirea profunda si bulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca intr-o singuratate deplina. Din octombrie pana in februarie aude si simte sufletul Maitreyiei, iar ea suporta pedepse tiranice din partea familiei, pentru ca incalcase legile traditiei. in numele iubirii, Maitreyi lupta cu toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe, apoi "a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea spera ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-1 urmeze pe Allan. Dar Sen nu vrea cu nici un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: "De ce nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?".
O noua scrisoare a Iui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitatea celor doua lumi, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casatoriei intre un alb european si o bengaleza, in numele iubirii sublime. Scrisoarea este redactata in termeni ofensatori, "vad ca procedezi ca un sarpe din iarba, caruia, daca nu-i strivesti capul cand trebuie, se intoarce si musca".

Allan are o relatie cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geurtie, la care se mutase "pentru ca nu mai aveam ce manca".
Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pe care-1 exprima in cuvintele asezate ca moto: "iti mai amintesti de mine, Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?".
Romanul se incheie cu un sentiment de nostalgie simtit in profunzime de Allan: "As vrea sa vad ochii Maitreyiei".





Share:

We are individuals

"You can seek the advice of others, surround yourself with trusted advisors. But in the end, the decision is always yours and yours alone.And when it's time to act and you're all alone with your back against the wall, the only voice that matters is the one in your head.The one telling you what you already knew.The one that's almost always right"





Share:

Calculatorul leneș

Bun , iată-mă din nou cu un post hazliu. Mi-e dor de aceste postări în care lumea să se înnece de la atâta râs. Să-mi pice mâinile dacă ce scriu aici nu este adevărat. Deci , m-am decis să particip la un concurs organizat de către Groparu , prin care pot să câștig un laptop. Dacă mă credeți , nu am mare nevoie de el , dar dacă îl câștig o să îl fac cadou. Deci să începem povestea.

Era prin anul 2008 , într-o vară dacă îmi aduc bine aminte , cald pe afară , înauntru fix bine de stat , un calculator și eu. Cum aveam înainte un calculator mai leneș așa , de tot se bloca când mă jucam mai multe jocuri , de programe să nu mai zic , internet de la ClickNet , probabil prin sârmă ghimpată , un mouse cu beculețe , și o tastarură de care mi-e dor și acuma. Aceste lucruri nu dau probabil de bănuit la ce o să urmeze. După cum vă spuneam , internetul era de cea mai proastă calitate , stăteam pe legendarul Yahoo Messenger și îmi invitam prietenii la mine. După lungi negocieri cu unul dintre ei , după multă vorbăraie , a decis să vină la mine. De tot stăteam eu și îl așteptam , am primit un mass de la un coleg de clasă. Țin minte și acum ce scria: Intră dacă te ține mâna. Hmm , stăteam și mă gândeam ce dracu putea să fie , de tăiat mâna cineva , nu putea , deci hai să dăm click pe acel link. Regret și în ziua de azi că am putut să dau click pe acel link. Deodată s-a deschis o pagină , albă , și într-un colț era o poză cu unu care râdea. Am așteptat vreo 10 secunde după care mi-a apărut un scris: Dăi click pe omul zâmbăreț. Dacă tot am ajuns până aici , am dat click și pe fața aia. După acel clip , lumea s-a transformat radical. Boxele date la maxim , geamurile deschise , și eu singur în casă. Pe ecran mi-a apărut un filmuleț porno. Stai ,  stai , stai! Nu am zis că e de râs , doar e un banal filmuleț , în care unu își ungea paloșul cu gem , și în care una stătea întinsă cu ceva în cur. Dar , după ce mă uitam eu uluit pe acolo , a început aia să scoată niște sunete ciudate , ăla nici măcar nu o atingea , încă și-o freca cu lingurița , boxele le-am stins într-un final , deoarece cred că auzise jumătate de stradă la ce mă uitam , dar când să dau click pe X-ul de la Internet Explorer , ce să vezi? Nu mai mergea nimic. Nici mouse-ul nu se mai mișca , era doar prostia aia de fereastră deschisă de la Internet Explorer. După ce mi-am dat seamă că era un virus sau ceva de genul , neștiind ce să fac , deoarece nu eram un maestru în calculatoare , mă uitam uluit la ce făceau ăia doi. Știți băiatul acela pe care l-am chemat la mine nu? El joacă aici un rol important. Peste vreo 3 minute , poate mai mult , aud poarta , după care văd că intră. Neștiind ce să fac , am acoperit monitorul cu un prosop.( poate multă lume o să îmi spună: Dăăăă, există butonul de restart , sau cel de stingere , sau puteai să îl scoți din priză , dăăă. Păi să vă spun sincer , era cred că a 2-a zi de când mi s-a ars sursa , tot din cauza aia , că l-am scos din priză , și când l-am băgat înapoi , s-a stricat. Deci de aia nu l-am mai stins așa) Prietenul intră în cameră , ne salutăm , după care eu politicos mă duc să îi aduc un pahar de suc. El neavând ce să facă , s-a pus repede la calculator( era obsedat de Fifa ). După cum mi-a povestit el , deoarece eu mă chinuiam pe afară să îi pun suc , a dat prosopul jos de pe monitor , și a văzut minunăția. Când am intrat în cameră , l-am zărit în fața calculatorului , holbându-se. Mi-am dat seama rapid la ce se uita. Doar la ce mama dracului să se uite , când afurisitul de calculator se blocase. Erau 2 , unul dintre ei , încă își ungea penisul cu dulceață , iar femeia aia , avea ceva înfipt în dos și scheuna acolo. El a început să râdă de mine , că da , ce putea să zică: Hai să dăm de-o labă. Am stat un pic cu el , după care mi-am luat inima în dinți și am stins calculatorul de la buton. Povestea nu se oprește aici. După ce îl aprind din nou , tot aia îmi apărea , era un afurisit de virus. Nu știam ce să fac , așa că l-am dus la un bun prieten , să îmi instaleze din nou windows-ul. Mergeam cu el pe stradă , ținându-l în brațe , protejându-l ca pe ochii din cap. Stătea la vreo 2 km , deci nu era chiar așa de departe. Când am ajuns la el , mi-a fost rușine să îi spun că este un virus cu un filmuleț porno. Am zis că bagă Cd-ul și îi dă direct drumul la instalare. Dar nu a fost așa. L-a deschis și el , și a dat din nou de minunăția aia. A început și el să râdă , că din nou , ce putea să zică: Hai să dăm toți 3 la labă în fața calculatorului , sau să ne ungem penisurile cu gem, am eu deăla de căpșune. A văzut care e treaba și a trecut la instalat. După ce a terminat , am dus calculatorul acasă , l-am băgat frumos la loc , l-am deschis și am băgat un Fifa împreună cu acel prieten. Cam asta e povestea , o puteam face și mai și , dar am zis că e prea porcoasă pe alocuri , așa că am scos acele părți. Deci , sper să câștig laptop-ul oferit de cei de la Evo , impreună cu Groparu. Numai bine și succes celorlalți concurenți.

Share:

Despre Paște

Deci , în primul rând vreau să vă urez un Paște Fericit! Cu această introducere legendară , vreau să trec la câteva opinii despre această sărbătoare. Mai precis vreau să vorbesc despre mersul omului la biserică , implicit și la Înviere. Nu am nimic cu această sărbătoare , o respect foarte mult , am doar ceva cu acei oameni care merg și se calcă în biserică. Nu am mai fost la o înviere de vreo 3 ani , parcă așa , de când am așteptat să iau lumină de la preot , însă am sfârșit să îmi aprind lumânarea cu bricheta. Când am fost la înviere , a fost un haos total , cum e pe la noi , în general. Oamenii se împingeau pe acolo , mai un pic și îți dădeau foc , o duhoare care îți scoate și ultimul fir din nas și mulți cerșetori. Cam așa se întâmplă pe la noi. Cel mai mult îmi place însă , acel ritual sau cum să îl numesc , când lumea se înghesuie să ia lumină de la preot. Păi să fiu sincer , decât să mă împing pe acolo , să mă mai calce lumea în picioare sau să îmi dea foc , mai bine îmi aprind lumânarea de la brichetă. Anul acesta nu mă mai duc , am zis că poate poate , dar avem aici lângă noi o biserică de lemn , nu de alta dar se înghesuie lumea și nu vreau să fiu martor cum o să o dărâme , sau îi mai dau foc. Pe străzi o să fie nebunie , sper să nu ia cineva foc. Alt lucru care mă deranjează este să primesc mesaje de la niște necunoscuți pe telefon , să le trimit înapoi mulțumindu-le , apoi să primesc ceva de genul: Nu ție am vrut să îți trimit , nici măcar nu te cunosc. Nu zău? Atunci de ce ai mai trimis , doar ai băgat numărul meu , nu a apărut așa deoadată acolo. Măcar fi recunoscător și nu îmi trimite mesaj înapoi. Dar na , ce să vrei de la așa oameni. Cu toate acestea , închei și acest post , nu înainte să vă doresc încă odată un PAȘTE FERICIT! Numai bine!

Share:

Să nu ai încredere în unele persoane

Stăteam azi și mă gândeam profund la unele chestii pe care ași putea să le scriu pe acest blog. Pot să îmi scriu viața , pot să scriu despre sport , despre vreme , despre orice chestie care îmi vine în minte. Însă scopul meu , este să scriu posturi care să lase ceva în urmă , ceva sentimental pe care unii ar trebuii să le bage la cap. Poate nu reușesc tot timpul , poate scriu prostii , poate sunt un retardat , poate nu sunt la fel de bun ca și tine , poate nu scriu întotdeuna corect , dar întotdeuna voi scrie din suflet. Poate sunt baliverne pentru unii , însă pentru unii chiar au o valoare aceste cuvinte aruncate una după alta. Deci aceasta a fost doar introducerea , să trec și la post.
Astăzi , sau mai bine zis în vacanța aceasta , mi-am dat seama în cele din urmă de credibilitatea unor persoane. Înainte eram prieteni , ne ajutam reciproc , vorbeam mult , dar se pare că 1 persoană , sau mai multe se pot schimba ca vântul. Mai țin minte unele faze , din vară , când stăteam până seara târziu cu unele persoane , pe care chiar le-am considerat de încredere. Nu bag în oala aceasta toate persoanele , decât 1-2 , care mă cred de 2 lei , deși în trecut aveau nevoie de ajutorul meu , iar eu ca un om bun , cu suflet , le-am ajutat. Ce am primit în schimb? Păi am primit așa , batjocoră , bârfă pe la spate , înjurături și restul de prostii , pe care nu le mai suport. Adică să fiu sincer cu voi , nici nu credeam astăzi că mai pot să rezist în fața acelor persoane , care au o răutate de nedescris. Puteți să mă faceți tâmpit , retardat , cum doriți , dar este punctul meu de vedere. Am și argumente , însă nu vreau să le arăt aici pe blog. Știi acele persoane care azi vorbesc cu tine , îți sunt prieteni foarte buni și mâine parcă ceva s-a schimbat? Eee, despre acele persoane vorbesc acum. Eu am început să le spun gunoaie , acuma nu știu dacă e cuvântul potrivit , însă eu l-am ales pe acesta. De azi , o spun cu mâna pe inimă , o să am încredere în familie , și în maxim 4-5 persoane , pentru că mi-am dat seama că nu merită restul , atenția , bunătatea și ajutorul meu. De ce să sufăr eu , mai bine să sufere ei , deoarece au pierdut un om pe care nu îl găsesc la orice colț de stradă și cu toate acestea spuse închei și acest post , făcând din nou atac la unele persoane. Numai bine!


Share:

Nimeni nu e perfect

Da , știu că există zeci de articole , cărți , despre acest subiect , dar eu vreau să mă exprim în modul meu. Deci după cum știți , nimeni nu e perfect. Toată lumea face greșeli , unii mai mari , iar alții mai mici. Și eu mă număr printre persoanele care au făcut multe greșeli în viață , unele pe care chiar le regret și în ziua de azi , chiar dacă acestea s-au întâmplat de mult. Sincer să fiu , ași vrea să dau timpul înapoi , să repar ceva din ce am stricat sau am făcut , dar nu se mai poate. Poate unele chestii pe care le-am făcut , au fost din nervi , din prostie , din eu știu ce lucru , dar întotdeuna am avut curajul să îmi cer iertare sau să îmi recunosc fapta. De multe ori am greșit și o recunosc , dar nu vreau să vorbesc despre mine , vreau să vorbesc despre unele persoane care se cred perfecte , fără greșeli , fără imperfecțiuni , fără defecte , fără nimic. Ei cred că sunt perfecți. Păi să vă zic un lucru: Nimeni nu e perfect , nu există omul perfect , sau cel puțin nu l-am văzut niciodată. Așa că cei care se cred perfecți sau cel puțin mai perfecți decât mine , să se gândească întotdeuna , înainte să vorbească. Nu sunt perfect , dar dacă mă credeți sunt mai bun decât alții care se compară cu mine și se cred mai perfecți. De exemplu , blogul acesta a fost creat pentru prieteni , să pot să adun un mic grup de oameni , să își dezvolte calitățiile , să scrie , nu neapărat pentru mine , să îi vadă lumea și să îi aprecieze , nu am cerut niciodată de la ei ceva , doar respect , atâta tot. Mulți m-au acuzat , că fac o prostie , că sunt prost , se credeau superiori mie , dar uite că mulți dintre ei au încercat să mă convingă și se rugau de mine să îi las să scrie pe blog , dar ști cum e , când sunt inferior ție , așa rămân. Dacă mă credeți , am avut fel și fel de prieteni , unii de treabă alții mai puțini de treabă. Mulți însă se credeau superiori. Se vedeau deja vedete , însă sunt niște gunoaie. Da , am făcut un atac , deoarece acesta este adevărul. Nu vă mint , nu am de ce. E viața mea , e prostia mea că nu am putut să îmi aleg cum trebuie prietenii și e și mai mare prostia că nu am putut să îi păstrez pe alții lângă mine. Da , uite că am recunoscut-o și pe asta. Nu mi-e rușine de mine , am defecte , am dezavantaje sau cum vreți voi să le numiți , însă întotdeuna v-oi fii eu. Cine mă cunoaște , nu are cum să îmi întoarcă spatele pentru unul și altul , cine mă cunoaște mă ajută și la bine și la rău și cine mă cunoaște și mi-e prieten , nu mă va părăsii niciodată. Să vă mai spun o idee , iarăși un atac la câteva persoane care sper să se simtă , dacă îmi sunteți prieteni adevărați , nu uitați ce vă spun , nu trebuie să faceți fel și fel de prostii , ca să îmi îndepărtați prietenii. Sunteți geloși , nesimțiți dar măcar un simplu respect față de mine puteți să purtați. Niciodată nu am cerut mai mult decât respect. Dacă eu nu te-am respectat , ai tot dreptul  să nu mă respecți nici tu , dar atâta timp cât eu te respect , cer și de la tine același lucru. Nu am vrut inițial să fac acest post , recunoasc cu mâna pe inimă , dar dacă mă credeți sunt sătul de așa zișii prieteni , care îți întorc spatele când găsesc pe altul , care în loc să îți fie alături mint și spun că sunt pe nu știu unde și cel mai rău mă doare că am pierdut unele persoane care nu meritau acest lucru. Îmi cer scuze tuturor persoanelor pe care le-am dezamăgit , le-am mințit , le-am țepuit și cu mâna pe înimă îmi cer iertare și sper să fiu iertat. Nimeni nu e perfect , nimeni nu e tare și mare , nimeni nu e Dumnezeu și dacă crezi aceste baliverne spuse de mine ,atunci poți să mă ierți , deoarece îți dai și tu seama că ai fost în situația mea și eu te-am iertat. Cu toate acestea spuse , vă doresc o noapte perfectă și numai bine!

Share:

Idioată e lumea din ziua de azi

Da , este cam târziu pentru un post lung , dar azi vreau să vorbim despre rețelele de socializare , mai precis despre Facebook. Nu am nimic împotriva FB-ului dar deja unii oameni devin chiar penibili. Știți și voi acele statusuri de relații sau cum să le zic. Când cineva trece de la singur la o relație , ba din nou singur , ba din nou la o relație , mâine , poimâine trece la lesbinism , și tot așa. Deja au început să mă enerveze acele persoane care își schimbă statusul acela de 2 ori pe săptămână. Pot să spun că mă supără , dar pot să spun că totodată mă și amuză așa un pic când mă gândesc că persoana respectivă nu știe ce înseamnă o relație , ori avea ăla prea puțini bani , ori avea aia mică , sau cine știe ce chestii. Nu știu ce rezolvă dacă schimbă de 2-3 ori pe săptămână acele statusuri. Ies în pierdere , e părerea mea. Păi ce uită lumea și vede că schimbi prea des statusul ce poate să creadă că ești o curvă. Ai stat cu unu 2-3 zile , i-ai supt-o și gata , altul, că persoana respectivă ți-a dat ceva în schimb. Nu spun că toată lumea este la fel , nu mă înțelegeți greșit , dar unele chiar dau în penibil. Cu toate acestea spuse , termin și acest post. Numai bine!

Share:

Acel vechi eu nu te mai aude!

Da da da , m-am schimbat și dacă vrei să ști nu de haine ci mi-am schimbat comportamentul. Gata! Am îndurat destul , e timpul să mă schimb. Poate ați văzut și în posturile anterioare , spuneam că sunt omul care ajută mult , îmi plăcea acel lucru , dar dacă mă credeți s-a sfârșit. Batjocora , minciuna , bârfa , nebăgarea în seamă , sunt unele cauze pentru care m-am schimbat. Aceste lucruri mărunte pentru unii , m-au determinat să mă schimb. Mai bine zis , acel vechi eu nu te mai aude. Acuma cel mai precis , o să îmi sară lumea în cap , și o să îmi spună că de ce m-am schimbat. Păi răspunsul este foarte simplu. Pentru cei care mi-au fost prieteni , deșii am puțini , să se gândească înainte să îmi pună întrebarea asta. Pentru toți cei care mă știau ca omul foarte bun , sensibil , ajutător , le spun doar un cuvânt: Uitați-mă!. Nu vreau să o prelungesc prea mult , dar sincer deja m-am săturat de unele persoane care îți sunt prieteni doar pentru o perioadă a anului , doar pentru 1 zi , doar pentru 1 oră , sau pentru 1 minut , în minutul în care se simt cel mai bine. Eram odată să mai spun o idee , omul care dădea tonul la distracție , omul care făcea fel și fel de prostii numai ca să fie distracție , dar de-a lungul timpului am constatat că această personalitatea , duce la ce e mai rău. Începi să fii crezut prost , retardat , să fii batjocorit și restul. De aceea am ales și eu să mă schimb , să devin omul tăcut , care vorbește doar dacă este întrebat. Deci cu acestea zise , eu vă las dragi prieteni. Numai bine!

Share:

De ce nu te ascultă nimeni?

Deci , azi vreau să vorbesc despre prostia societății. Știți și voi , poate ați pățit , poate nu , dar sunt cât se poate de sigur că ați pățit următorul lucru despre care o să vorbesc. De câte ori te-a măcinat următorul gând: Nu am ascultat de persoana x , de ce nu am ascultat-o! Eu sincer , de multe ori dau sfaturi foarte bune , în general multă lume apelează la mine , sau apela , să fiu mai corect. Pentru orice chestie banală , pentru un simplu sfat , apelau la mine. De multe ori erau fericiți după ce mi-au urmat sfatul , dar câteodată erau supărați. Și acum începe aventura în post. Multe persoane mi-au reproșat , m-au înjurat luați-o cum vreți. De ce? Păi ști și tu lumea te mai înjură așa , că nu are ce face , dar acuma vreau să vorbesc despre acest subiect. După ce am dat un sfat , fiind unul bun , persoana x nu mi-a urmat sfatul , a făcut ce a vrut el , după care s-a întors la mine și m-a înjurat. Hmm , ciudat lucru nu? Dacă era o persoană poate o înțelegeam , poate avea dereglări mintale , cine știe , dar au fost zeci de persoane care m-au înjurat după ce le-am dat un sfat bun , și ei l-au urmat pe-al lor. Dacă stai și te gândești mai bine , îți dai seama că lumea nu mai apreciază bunătatea pe care o oferi. De ce de fiecare dată trebuie ca persoana respectivă să te înjure , să te batjocorească , doar pentru simplul fapt că ești om , că trăiești pe lumea asta nebună. Dacă puteți să îmi dați un răspuns concret despre întrebarea aceasta , lăsați un comenatriu mai jos , nu că nu aș ști deja răspunsul , dar vreau să văd cum gândiți și voi. Și mai ales vreau să văd păreri diferite. Numai bine!

Share:

Nu te mai aprinde

Daaa , nu nu am luat foc , nu vreau să îmi dau foc și nimeni nu vrea să imi dea foc (cred ). Este vorba despre comportamentul meu , acela de a lua foc de la unele chestii pe care nu le cred potrivite și mincinoase. Toată lumea încearcă să mă facă să nu mai iau foc , să zic așa în ghilimele , dar nu prea reușesc. Recunosc am avut o perioadă în care eram calm , mult prea calm , dar se pare că acest lucru nu m-a ajutat prea mult. Dacă ești calm , lumea te v-a lua peste picior , te v-a face în toate felurile. În schimb , eu nu suport acest lucru. Mai ales să fiu luat peste picior , să fiu înjurat pentru nimic sau să fiu înjosit. Poate de multe ori caracterul meu te lasă fără cuvinte , dar crede-mă nu este așa de rău. Poate sunt prea sincer , dar asta e realitatea. Trebuie să te aprinzi câteodată , chiar dacă de multe ori o fac mult prea des. Ce să fac , de schimbat poate o să mă schimb , dar foarte greu , în rest nu prea am de zis multe. Numai bine și noapte bună:).

Share:

Așa să fie


Așa să fie?

Zilele acestea am intrat în contact cu multă lume. Mult prea multe fețe noi, multe personalități ciudate și comportamente pe care nici acum nu-mi prea vine a le înțelege. Dar, o dată cu asta, am observat ceva. Ceva la care mă gândeam eu de mai multă vreme, dar nu știam că este o problemă atât de importantă în jurul meu și a oamenilor de vârsta mea.
Mă gândesc la nevoia oamenilor de a fi iubiți. Când spun asta, nu mă refer la *declarații sub clar de lună*, ci pur și simplu la dorința de a fi apreciat, respectat, cineva să se uite la tine cu admirație. Iar tu, tu să simți că aparții de cineva. Nu mă așteptam ca lipsa unei asemeni persoane să conteze atât de mult. Văd o grămadă de oameni cum stau blocați, așteptînd ceva, așteptând pe cineva care brusc le va însenina ziua, care brusc, va șterge toate zilele înnorate și o să le ofere niște clipe magice.Pentru mine, personal, acest lucru și-a pierdut intensitatea. Eu am învățat că există și MULTE alte lucruri care pe mine mă fac fericită. Dar, hai să revenim la ceilalți. Îmi revine in minte constant întrebarea, DE CE?. De ce naiba trebuie ca noi oamenii, ca niste ființe raționale, trebuie să avem sentimente care să ne conducă? De ce atunci când simțim fericirea, aceea durează, cât o bătaie din aripi a unui fluture. Iar când răuatea vieții ne înconjoară, ne adâncim într-o groapă mult prea adâncă.
 Și pe lângă asta, vreau să știu ceva. Vreau să stiu cum putem să tragem linie și să spunem *Uite, de aici, numai cred în negru, de aici viața mea e o cărare nesfârșită de roz, și nu o să las nimic și pe nimeni să imi murdărească inocența* .Ceea ce spun eu aici poate pare un ideal, dar e idealul meu. Un ideal pe care deja l-am început și vreau să vă învăț și pe voi să incepeți să vedeți viața in nuante mai vesele. Apucă-te să faci ceva. Orice! Fă sport, scrie o carte, plimbă-te un km in fiecare zi. Fă ceva cu tine, pentru tine. Nu uita că acum tu ești cea mai importantă ființă de pe această planeta. Tu, o persoană cum n-a mai fost nimeni până acum, tu ai vise, ai sentimente, ai IMPORTANȚĂ. De aceea, fă ceva care să conteze. Uită-te cu superioritate la cei care te judecă, la cei care mereu spun că nu ești cu nimic mai bun decât restul mulțimii. Ești mai bun numai prin simplul fapt că încerci să faci niște valuri, să schimbi ceva .  Uită pentru moment că poate ai nevoie de cineva care să-ți fie alături.Concentreză-te asupra ta și pe lângă asta, vezi ce poți face cu valoarea de care dispui, vezi ce poți imbunătății cu ideile,gîndurile inteligența ta. Eu am inceput asta și imi e tare, tare bine. Voi ce spuneți  așa o fi ?


Share:

Gânduri scrise pe blog

E târziu , știu , poate nici nu o să termin postul chiar astăzi , poate o să am greșeli multe , poate , poate și poate. În momentul acesta vreau să mă gândesc puțin la trecut. Dacă stau și mă gândesc mai profund îmi aduc aminte primele posturi scrise pe primul meu blog. Erau inofensive , fără conținut prea mult , lipsite de idei , erau niște rebuturi , care pe parcurs s-au transformat în posturi cât de cât ok. Nu vreau să mă axez neapărat la blog , vreau să cred că înafara acestui mediu online , mai există și aceea persoană pe care o știa multă lume acuma 4-5 ani. Acea persoană plină de bucurie , plină de bunătate și plină de adrenalină , care s-a transformat încetul cu încetul în omul pe care îl vedeți că scrie acest post. Anii au trecut , eu m-am schimbat. Aceasta este propoziția care mă caracterizează cel mai bine. M-am schimbat , recunosc , îmi pare rău celor care le-am făcut rău , celor care le-am promis ceva dar am dat greș și așa mai departe. Mai bine zis îmi pare rău pentru tot ce n-am făcut. Mulți văd că încep să mă vorbească pe la spate că nu știu ce blog am și chestii de genul , dar sincer am învățat , în special de la Dreamer , să nu îmi pese. Mă doare în cot de părerile altora despre blogul meu. Să revenim la viața pe care o trăiesc și prin intermediul acestui blog. De la început mi s-a zis că am talentul de a scrie posturi , de a dezbate subiecte , de a face comentarii , dar nu am crezut până nu mi-am deschis propriul blog pe care am început încetul cu încetul să capăt experiență. Mi-am făcut o grămadă de prieteni , care mi-au vizitat/vizitează blogul , mi-am făcut o echipă , cărora le mulțumesc , sincer cu mâna pe inimă o jur că nu reușeam fără ea.(echipă). Scopul acestui blog , a fost acela după cum știți să imi adun câțiva oameni talentați care să scrie cot la cot cu mine , deoarece am văzut unele persoane care scriu mult mai bine decât mine (Roxxy , Dreamer) și nu puteam să las acest lucru neobservat. Recunosc mai am multe de învățat , dar îmi dau toată silința să nu copiez posturi , să nu fur , deoarece vedeți și voi , posturile de pe acest blog sunt 100% scrise de mine și de echipă. Nu îmi place să fur , nu îmi place să fiu un plagiator , dar mai ales nu îmi place să fiu considerat unul! Când o să copiez ceva care să nu fie scris de mâna mea sau a celor din echipă atunci să mă faceți cum vreți. Dar atât timp cât eu scriu și mă chinui să scriu un post , așa cum este el , bun sau rău , am tot dreptul să îmi susțin scopul și anume de a scrie , de a-mi împărtășii ideiile , certurile , dezbaterile și restul. Este un pic cam târziu , de aceea cred că mă opresc aici , deșii mai am de spus multe celor care m-au sau au încercat să mă înjosească. Numai bine și o noapte cât mai bună vă doresc:)
Share:

Tramvaiele! Mândria noastră!

Mna, scuze știu ca nu am mai scris de mult , dar na se mai întâmplă. Acuma cum că vine vacanța , am mai mult timp să scriu. Poate în fiecare zi , să văd. Deci știu că este al 100-lea post despre tramvaie , dar nu am cum să nu vorbesc așa mai frumos despre ele. Știți și voi , doar aveți prin orașe. Să vedeți ce pățesc împreună cu mai mulți prieteni. Seară , vânt , un cancer afară cu peste 7 grade , un tramvai leneș și 2 boschetari. Sună tentant , pentru un fetish cu ei. Glumesc normal. Al dracu să îi ia. Mirosul acela de mireasmă de primăvară. Deci nici eu nu știu a ce mirosea , diluant , de mi s-au aburit ochelarii , picioare puturoase , o blană de vulpe direct omorâtă de pe câmp și îmbrăcată + multe altele. Deci ce pot să mai zic , pe lângă Vasilica , a mai venit și Georgică , un bețivan care vroia să o călărească , da a zis ca nu se poate în tramvai , trebuie poate să meargă în tren. Acel Georgică , om slăbuț , cu fizic de gazelă , un bărbat impunător , cu nasul lovit de ciocan , cu ochii de marmură , etc. Acest Georgică vorbea o limbă cunoscută doar de el și de fințele de pe altă planetă. Dacă îl întrebai ceva și se supăra băga 2 blesteme și te transformai în el , mai rău decât se transformă cei din Transformers. Ce vrei cu așa oameni. Mi s-a scârbit de aceste tramvaie , care sunt pline de așa oameni. Pe lângă ei se mai află și moșii+babele , care nu mai au nevoie de comentarii. Deci , o să continui poate și cu un filmuleț în ziele următoare , vedem cum facem. Numai bine!

Share:

La multi ani , MIE!

Azi e ziua mea , fac 18 ani. Nu , nu este o glumă , chiar e ziua mea:). A mai trecut înca un an , cu bune dar și cu rele. Numai bine!


Share: