20 ianuarie 2013

Despre România, așa cum nu a mai zis-o nimeni (2)

Bună din nou. Astăzi vreau să continui postarea de data trecută , astăzi îmi propun să termin , mentionând ultimele 2 sisteme de care vreau să vorbesc. Deci să începem:







  • Sistemul de transporturi în comun: Pot să vă povestesc o grămadă despre acest sistem. Este cel mai des folosit de către mine , deci știu despre ce vorbesc. În fiecare zi , plec și vin acasă cu autobuzul. Este un lucru necesar , dacă nu ar fii , nu l-aș mai fi folosit. În fiecare zi același chin. Oameni care se înghesuie , se împing , chiar îți dau și în cap pentru un loc pe scaun. E nebunie totală. Dar acuma stau și mă gândesc mai bine , oare chinezii cum pot să stea în autobuzele lor , fără să se omoare? Bine mulți ar spune că e cultura dezvoltată , că oamenii au bun simț ,dar totuși , nu cred că sunt perfecți. La noi , dimineața de la 7 până seara la 23 , oamenii bătrâni umblă fără probleme. Cred că le plac autobuzele sau tramvaiele. Stau și se împing mai rău decât cei care joacă hochei. Dacă ar putea , te-ar împușca pentru un loc. Tare mi-e mirarea că asta se v-a întâmpla în scurt timp. O să vedem o babă care scoate shotgun-ul din plasa de rafie și te împușcă.Ce? E un lucru posibil în România.Nu da vina pe mine că trăiești într-o țară ca asta. Să vă povestesc și o întâmplare destul de haioasă , dar tanti nu prea avea bun simț: Într-o zi , de vară , soarele pe cer strălucea puternic. Neavând ce să iau până la bunica mea în zonă , mi-a venit ideea pe care o regret și în ziua de azi , și anume , să iau tramvaiul. O idee genială doamnelor și domnilor. După ce am așteptat vreo 20 de minute după el , la peste 30 de grade , în cele din urmă a sosit. Mergea cu o viteză uluitoare de 5 km/h. Odată ajuns în stație , ușiile placate cu aur s-au deschis , iar aerul mai cald decât afară m-a izbit cu putere. Pe lângă acel aer de milioane , putoarea ce se simțea , îți făcea rapid pofta de a vomita shawarma-ul pe care tocmai l-ai mâncat , scăpând și de câteva grame pe care le-ai pus în urmă mâncării. Odată intrat în tramvai , m-am pus frumos jos pe scaunul din lemnul făcut din copacul lui Adam și Eva. Atât de comfortabil mă simțeam ascultând problemele oamenilor , încât am uitat de toate problemele mele. În stația următoare , o doamnă în vârstă apare lângă mine. Politicos mă ridic de pe scaun și îi ofer locul meu. După ce se pune jos , exclamă către mine: ,,Se putea un loc și mai bun , acesta e cam mic , nu am loc unde să îmi intind picioarele,,. Acuma să nu o mai prelungim și să o facem să pară prea haioasă , dar sincer chiar am rămas mască la acele vorbe. Deci pe lângă faptul că mă ridic , obosit fiind și eu , ei nu îi place locul. Dacă eram atât de nepoliticos , puteam să îi spun: ,,Bă femeie , dăte-n p..a mea de acolo dacă nu îți convine,,. Dar am ținut în mine , că da , am cei 7 ani de acasă. Deci să fac așa un rezumat pe scurt , țara aceasta la transportul în comnun stă foarte prost. Pe lângă condițiile oferite , mai iclud și întârzieriile de zeci de minute dar și alte multe chestii. Aici cam închei cu acest sistem , deoarece mulți dintre voi știți lucrurile acestea și nu are rost să vă mai povestesc.

  • Sistemul de drumuri: Ca să îi zic așa. Este foarte nașpa. Credeți-mă. E al dracu de rău. Am luat carnetul în septembrie și credeam că o să fie distractiv să mergi cu mașina. Este foarte distractiv dacă ai drumuri. La noi lumea se laudă pe la TV că a construit nu știu câți km de autostradă. Foarte inteligent , haideți vă rog frumos să îi aplaudăm. Bravo!! Bravo!! Tu ăla din spatele monitorului , bate și tu din palme , haide! Acum să revenim la realitate. Este foarte trist ceea ce se întâmplă , oamenii apar la TV , se laudă că au construit vreo 100 de km de autostradă , dar și acelea proaste. Știu că am fost fix la 3 luni după ce mi-am luat carnetul pe așa zisa autostradă Timișoara-Arad. Doamne ferește , mai bine nu mă duceam. Cel mai mult m-au îngrozit acele crăpături care s-au format la îmbinare. De la căldură probabil , s-a deplasat asfaltul. Dar erau niște gropi de câțiva centimetrii. Ce să mai vorbesc de străzi. Dacă nu suntem în stare să facem autostrăzi , ce să zicem de străzi. Am stat 8 ani să mi se facă strada. 8 ani de zile în care era noroi de fiecare dată când ploua. Acum 2 ani s-au decis și ei să facă strada. Le-a luat aproape 3 luni , o vară întreagă să zic așa. Rezultatul este foarte dezamăgitor. Au făcut o stradă cum numai românul o poate face, asfaltând cu ce aveau mai ieftin , punând cică pistă pentru biciclete , care acum au ditamai gropiile , iar spațiul verde ce l-au alocat , este reprezentat de buruieni , chiar dacă inițial ni s-a zis că o să fie plantat gazon. Este gazon într-adevăr , dar se numește gazonul săracului. Abia aștept să se termine iarna , să văd cum arată drumurile din nou , că deja am dat în vreo 3 gropi cât casa , după ce zăpada s-a topit. Cam atât despre acest sistem , că dacă e să povestesc , scriu o carte. Numai bine!
Reactions: