Culoarul Rucăr-Bran este situat în grupa Bucegi a Carpaților Meridionali, el separând Masivele Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa. La origine este un culoar tectonic în care eroziunea diferențială s-a grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice. Culoarul este împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. (sursă informații)
În secolul al XV-lea a fost ridicat un zid de incintă cu contur oval neregulat. Se mai păstrează patru din cele cinci turnuri inițiale. În sec. al XIX-lea a fost demolat zidul interior, iar în 1909 au fost demolate parțial magaziile pentru provizii. În 1908, s-a practicat o poartă prin turnul de vest, pentru a permite trecerea dricului. De aceea, turnul se numește în prezent Leichenturm (turnul cadavrelor).
Turnul din sud, în care se găsea poarta principală, fusese prevăzut cu ghidaje pentru poarta buscată. Acesta s-a năruit în 1925. În 1955 s-a năruit și turnul din nord, dar a fost reconstruit în 1957, cu două etaje.
În biserică se găsesc lăzi datate 1666 și 1724. Băncile pictate datează din anul 1793. Pe clopote sunt inscripționați anii 1549 și 1551. (sursă informatii)
