România , te-am dezamăgit!

Bună din nou, dragi cititori.

După mai bine de doi ani, revin, în sfârșit, cu o postare. Despre ce vorbim? Despre dezamăgirea pe care, într-un fel sau altul, toți am adus-o României. Despre nepăsarea oamenilor care a adus această țară într-o prăpastie tot mai adâncă.

Astăzi vreau să vă povestesc despre un dezastru recent, produs în urma nepăsării acumulate de-a lungul anilor de către niște inconștienți. Este vorba despre inundarea Salinei Praid – despre distrugerea unui monument care a atras milioane de vizitatori, români și străini deopotrivă. Este despre nepăsarea unui sistem care, de peste 35 de ani, conduce România spre prăbușire.

Haideți să vă explic de ce am atâta revoltă strânsă în mine. De mic copil am vizitat salina. De la vârsta de 8 ani și până la 13 ani am mers acolo în fiecare an, tratându-mă de bronșită. M-a ajutat. Da, a avut efect. Sistemul meu imunitar a devenit puternic ca o stâncă. Ultima oară am fost acolo în 2020, împreună cu un prieten. Deși era pandemie, ne-am luat inima în dinți și am mers să facem o cură binemeritată.

Dincolo de asta, mă doare că întreaga Românie pare ruptă în două. Unii cu unii, alții cu ceilalți. Nu vedeți unde s-a ajuns? Cum un amărât de vot v-a dezbinat complet? Ați ajuns să vă mâncați între voi, în timp ce cei pe care i-ați votat își bat joc de voi. Credeți că acum e diferit? De 35 de ani tot sperați că „de data asta” președintele ales o să schimbe ceva. Și ce s-a schimbat? Țara e tot vândută, iar voi tot păcăliți, punând botul la aceleași promisiuni.

O să spuneți că sunt rău, că vă atac. Dar vă rog – stați măcar 10 minute singuri cu voi înșivă și gândiți-vă la realitate. Sunt încă spitale în România mai murdare decât străzile din alte țări. Se pun borduri cu 10 milioane de euro bucata. Ne bucurăm când se construiește un kilometru de autostradă pe an. Și acestea sunt doar câteva exemple. Într-o țară care se pretinde dezvoltată, nu ar trebui să avem condiții de lumea a treia.

Poate greșesc eu. Poate totul e roz, poate toți suntem fericiți, iar eu trăiesc într-o bulă. Mi-aș dori să fie așa. Dar nu este. Este dezastru. Doar că noi refuzăm să vedem. Avem televiziuni, TikTok, Facebook și Instagram – și acolo, totul e frumos.

Cu toate acestea spuse, mă opresc aici. Zic că e bine după o pauză atât de lungă.

Sper doar ca această postare să trezească măcar o persoană la realitate. Dacă reușește asta, pentru mine e o realizare.

Nu uitați să fiți mai buni.
O zi bună vă doresc!